Oamenii nu încetează vreodată să fie copii iar pentru a se bucura deplin de viață este nevoie să-și mențină inocența și curiozitatea copilăriei.
Adultul cuprinde în el toate vârstele și toate experiențele înmagazinate în colțuri de suflet sau bucăți din minte și este nevoie doar de un singur factor declanșator ca să-i reactiveze anumite părți din viață.
Unele experiențe reînvie diferite instanțe ale adultului: copilul ascultător, altele copilul rebel, altele copilul persecutat sau persecutor, părintele critic etc. urmând ca după o serie de trăiri, să redevină adultul echilibrat emoțional. Dacă în schimb experiențele ating o traumă timpurie, există riscul ca instanța de copil să pună stăpânire pe viața adultului și să-l locuiască o perioadă lungă de timp.
Am fost bucuroasă să pot analiza această „metamorfozare” în plină desfășurare, având șansa să-mi observ mama cum în fața unui cadou a redevenit brusc copilul de odinioară. N-am apucat, evident, niciodată să cunosc fetița cu păr bălai ce peste ani avea să-mi devină mamă, deși, mi-am dorit de multe ori s-o fi cunoscut-o.
Astăzi în schimb am văzut cum fetița pândea nerăbdătoare o șansă de a se exprimă și cum nu i-a pasat o clipă de anii trecuți peste ea. S-a bucurat atât de mult de ghetele noi pe care le-a primit, încât a vrut să meargă cu ele la restaurant, chiar dacă sunt pentru vreme extremă iar în București au fost + 10 grade.
Urmând ca apoi la masă în restaurant mama să redevină mama – adultul părinte, dar care suprinzător, atunci când se uita la ghete, se metamorfoza brusc în fetița cu păr bălai, ca mai apoi privindu-mă în ochi, să-mi redevină iar părinte… Iar jocul acesta de roluri s-a petrecut toată ziua, deoarece nu și-a mai dat ghetele jos deloc.
Efectiv privindu-mi mama, n-am mai știut ce vârstă are și e reconfortant să văd că poți fii cine alegi tu să fii, indiferent de vârsta pe care o ai.
Poți fi cine alegi tu să fii.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
