Grit – Puterea pasiunii și a persverenței

Te-ai lovit vreodată de situații în care ai reacționat, așa cum ai putea eticheta acum, disproporționat față de cum te-ai fi așteptat să reacționezi? Adică socoteala aia de acasă care nu s-a potrivit cu cea din târg?

Îmi imaginez că ai încercat să o întorci pe toate părțile și tot nu ai reușit să ajungi la cauza “problemei”. Și este normal să se întâmple așa deoarece unele sunt comportamente pe care le-ai imitat sau emulat de la adulții din viața ta, la o vârstă la care se poate să nu ai acces direct. Că de, căile neuronale sunt la fel de nebănuite cum sunt cărările Domnului 🙂 Pentru unele comportamente există diverse tehnici rapide prin care poți verifica rădăcina lor, altele necesită un timp mai îndelungat deoarece sunt așezate în straturi, ca niște foi de ceapă, una peste cealaltă. Este nevoie de timp și răbdare să poți ajunge la miezul ei. Și da, când cureți ceapa ( în funcție de ceapă) se mai lasă cu lacrimi.

Și totuși câteodată nu prea ai timp la dispoziție să stai să întorci problema pe toată părțile, corect? Dacă ai nevoie de o schimbare rapidă,  este necesar să înveți cum să faci lucrurile altfel și în timpul acesta să verifici și de unde provine acel comportament. Orice comportament este învățat. Chiar și neajutorarea se învață…

Cum înveți? Exact ca la școală! Teorie, imitație și repetiție. Dacă după ce ai citit asta te simți dezamagit, îmi pare rău să te anunț, dar acesta este modul cel mai plăcut prin care creierul tău învață. Și dacă vrei să faci un salt și peste procesul acesta al creierului, mai ai o opțiune: pentru învățat rapid înscrie-te la curse de anduranță și la tot ce îți expune creierul la șocuri puternice. El învață și așa. Tu alegi 🙂

Dar de ce-ți spun astea? Deoarece până la vârsta de aproximativ 14 ani ai tras la indigo tot ce-ai văzut în mediul în care ai crescut. Tras la indigo fără să existe măcar o fărmiță de conștiință din partea ta. Ei, unele amintiri sunt greu de găsit și de aceea primul pas pe care ai putea să-l faci ar fi să înveți unul nou și apoi să vezi de unde provine. Gândește-te că ceea ce voi descrie mai jos, ca fragment dintr-o cercetare științifică, ți s-a întâmplat pe la vârsta de 2 ani. Ai dat copy, paste, indigo și aia a fost ( când ești mic înveți exponențial mai repede decât la vârsta adultă, nu-ți trebuie multe repetiții). Poate la 2 ani nici nu vorbeai încă… Crezi că-ți va fi ușor să accesezi o amintire de la 2 ani pentru care ai doar experiența somatică ( adică corporală) ? Mai gândește-te un pic.

Mai jos îți las un fragment dintr-o carte pe care ți-o recomand din suflet – Grit – Puterea pasiunii și a persverenței – Angela Duckworth pag 269.

“Instinctul unui copil de a copia adulții

Creșterea și educarea copiilor cu susținere morală, respect și standarde înalte aduce multe beneficii, printre care unul relevant în special pentru grit – cu alte cuvinte, parentingul competent îi încurajează pe copii să-i emuleze și să-i urmeze pe părinți. Desigur, până la un punct, copiii mici își imită mamele și tații. Când nu avem niciun alt punct de reper. ce altceva putem săfacem decât să copiem accentele, obiceiurile și atitudinile oamenilor din jurul nostru? Vorbim ca ei. Mâncăm ca ei. Ne plac și ne displac aceleași lucruri. Instinctul unui copil mic de a copia adulții este foarte puternic. De exemplu, într-un experiment psihologic clasic realizat cu peste 50 de ani în urmă la universitatea Stanford, niște preșcolari au urmărit adulți care se jucau cu diverse jucării și apoi li s-a dat ocazia să se joace și ei cu aceleași jucării. Jumătate dintre băieței și fetițe au urmărit un adult jucându-se liniștit cu piese Tinkertoys ( set de piese mici din plastic – baghete, role, capsule – care permit asamblarea în diverse forme) și nebăgând în seamă păpușa gonflabilă de mărimea unui copil, care se afla în aceeași încăpere. Ceilalți copii au văzut cum adultul a început să asambleze piesele Tinkertoys și, după un minut, a atacat violet păpușa. Adultul a lovit păpușa cu pumnii și cu un ciocan de lemn, a aruncat păpușa în aer și apoi, țipând și urlând, i-a dat mai multe șuturi.

Când li s-a oferit ocazia să se joace cu aceleași jucării, copiii care îi văzuseră pe adulți jucându-se în liniște au făcut la fel. În schimb, copiii care îi văzuseră pe adulți bătând pupășa au fost la fel de agresivi, în multe cazuri imitându-i atât de bine pe adulții violeți pe care îi urmăriseră mai devreme încât cercetătorii le-au descris comportamentul drept “tras la indigo”. *Adaptat din  Nancy Darling și Teru Toyokawa, “Imitation of Film Mediated Aggresive Models” Journal of Abnormal and Social Psychology 66 (1963): 3-11

Și totuși există diferențe între imitație și emulație.

Pe măsură ce creștem, ne dezvoltăm capacitatea de a reflecta asupra propriilor noastre acțiuni și de a emite judecăți în privința lucrurilor pe care le admirăm și le disprețuim la ceilalți. “

Învață ca să înlocuiești comportamentul existent și analizează (ca să înțelegi) cum te-a ajutat acest comportament și de ce nu se mai potrivește el mediului actual. Orice comportament “nedorit” a fost cândva un scut de apărare. Nu-l dărma judecându-l. Ai fi surpins să aflii că cel mai probabil vei mai avea nevoie cândva de el…

Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.

Cu drag,

Laura

 

p.s. Citesc cartea și m-am gândit să-ți împărtășesc și ție. Vezi dacă simți să dai mai departe 🙂 

Articole similare

Lasă un răspuns