Se tot vorbește în mediul corporate despre feedback, eu aș numi-o chiar arta feedbackului. Se încearcă chiar construcția unor „castele de nisip” sub forma trainingurilor. Nu că nu-și au locul lor, doar că acestea sunt superficiale iar așteptările sunt f mari. Nu poți îmbunătăți stima cuiva de sine nici în 2 zile și nici din exterior. Stima de sine e o ușa ce se deschide din interior, atunci când se simte siguranța venind din exterior. O persoană cu stimă de sine scăzută, este o persoană speriată de exterior, o persoană ce se simte exclusă.
Cele mai mari „probleme” sunt că echipa nu știe să integreze feedbackul și creează o atitudine ostilă, unii devenind chiar agresivi.
Și este normal să se întâmple asta dacă privim prin ochii rușinii. Atunci când rușinea este profundă, chiar și cea mai mică sugestie de greșeală aduce cu sine o atitudine defensivă.
Degeaba aducem logica în proces (feedbackul) sau științific vorbind, emisfera stângă, rușinea este originară in emisfera dreaptă, iar emisfera dreaptă nu percepe logic și nici verbal. Ea interceptează tonul și expersiile corpului. Și dacă am fi sinceri, tonul pe care se dă feedbackul este de cele mai multe ori greșit iar persoana căreia îi estr adresat, „aude” și „vede” doar respingere și invalidare.
Rușinea se topește nu prin hrănirea ei ci prin eforturile de a-i arăta celuilalt că nu este izolat și nici „greșit”. Că acceptarea sa nu este dependentă de cât de bine sau rău face ceva. Acceptarea sa ca om nu este amenințată de o performanță scăzută. Abia când cineva se simte acceptat, poate separa comportamentul (izolat) de identinatea sa per se. Abia atunci când cineva își dezvoltă o încredere puternică în sine, devine deschis la a primi ajutor sau la a corecta/ îmbunătății anumite aspecte/ comportamente. Abia atunci se poate simți în siguranță și poate simți că feedbackul nu amenință de fapt relația din care face parte.
Nu încerca să aduci sugestii unei persoane căreia i-a fost mereu spus că „nu este ok”, „fii așa”, ” nu e bine ce faci”, „dacă faci asta o să mă supăr pe tine”, ” dacă nu faci asta n-o să te mai iubesc”, ” ești un prost/ proastă, cum ai putut să gândești așa ceva”, ” ești idiot” etc.
Am pus contextul de business doar ca să înmoi un pic procesul. De fapt este vorba de orice relație între 2 sau mai multe persoane, începând de la relația părinte – copil.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
