La mersul în monom pe munte, poziția în care te afli este foarte importantă. Cei mai puternici merg la urmă, iar cei care merg mai încet, merg primii.
În drumeția din weekend am avut „șansa” să rămân mai mereu în spatele grupului. Nu că m-aș lăuda cu o condiție fizică ce m-ar recomanda pentru categoria celor care merg în spate, doar conjunctura a fost de așa natură. Și în timp ce aproape alergam ca să recuperăm pierderile celorlalți din față, am conștientizat că exact așa se întâmplă și la șes, acolo unde îmi desfășor activitatea zilnică. Și așa se întâmplă și cu tine, indiferenr de zona de relief în care te aflii.
Atunci când rămânem „în urmă”, este necesar să tragem de două ori mai tare decât atunci când suntem în față, altfel riscând să pierdem obiectivul propus. Unii sunt atât de obișnuiți să rămână în spate, încât au dezvoltat deja rezistență. Alții aleg să stea acolo voit ca să se chinuie.
Coada șirului reprezintă testul suprem al rezistenței, și cu toate acestea mulți oameni total nepregătiți, aleg să rămână acolo până când li se termină bateriile și cedează fizic și psihic. Aleg să rămână codașii sau măturică cu se numesc.
Așezarea ta în grup este influențată de propria ta decizie, nimeni altcineva nu este responsabil de tine.
Vreau să te gândești bine unde ești acum situat în grupul imaginar al domeniului în care vrei să crești și unde vrei să te poziționezi mai departe.
Vrei să treci în fruntea grupului, acolo unde mergi normal și faci economie de energie/ resurse sau rămâi în spate și tragi de două ori mai mult decât cei din față?
Este doar o chestiune de alegere.
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul de a trece în față!
