Durerea, asumarea curajului și vulnerabilitatea

Acum înțeleg de ce oamenii se încăpățânează să rămână blocați în ură, deoarece dacă ar lasa-o liberă ar rămâne doar durerea – James Baldwin

Sublim!

Astăzi simt să deschid discuția despre un subiect deloc ușor de rumegat și care garantat o să-ți ridice multe mecanisme de apărare. Ce-ți cer este să rămâi până la final alături de mine. Scriu despre durere și n-o s-o fac romantic și pe stil cancan, deoarece știu că nu ajută deloc. Ce vreau însă în schimb este să te fac să te uiți un pic mai atent la durere chiar dacă știu că … doare.

De ce scriu despre durere? Pentru că nu ne-a învățat nimeni cum să lucrăm cu ea, pentru că aud tot mai des de cazuri de oameni cu depresie și pentru că o respingem, fugim, ajungând să ne închidem și să ne însingurăm crezând că timpul le va rezolva pe toate. De multe ori alegem să ținem în noi ca să nu-i afectăm pe ceilalți și uite așa habar n-au prin ce trecem în adâncul sufletului nostru. Eu sincer cred că ei înțeleg, însă pentru că nu știu cum să-și proceseze propria durere, preferă să se prefacă că n-o văd nici pe a noastră.

Sper că ai înțeles deja până că timpul nu le poate rezolva, ci doar tu o poți face.

Cum poți trece mai ușor prin durere ( observă că nu am zis PESTE)? Ai nevoie să-ți dezvolți iubirea, curajul și asumarea ca să-ți înfrunți durerea. E nevoie să devii cel mai bun prieten al tău pentru că ai nevoie de susținere fiindcă în spatele urii dezvoltată din durere se află:

frica de eșec care nu te lasă să-ți asumi responsabilitatea propriilor decizii;
frica de a fi respins și de a nu fi acceptat așa cum ești;
frica de a nu avea pe cine să faci responsabil de faptul că ți-ai dat voie să fii vulnerabil/ă atunci când rezultatele n-au fost cele așteptate;
frica de a fi neputincios în fața sorții atunci când ești pus/ă în fața unei pierderi iminente;
frica de a nu fi iubit/ă;
frica de a pierde tot ce ai construit cu greu.

Iar prin frică treci doar cu iubire și credință, atât! Însă mai presus de toate fricile scrise mai sus ar trebui să fie frica de a nu știi cine ești cu adevărat. Dar la aia nici n-ai timp să te gândești…Ești prea preocupat să corespunzi!

“Sunt om și nimic din ce e omenesc nu-mi este străin” Terențiu

Ce vreau să iei cu tine este că nu ești singurul/ singura care experimentează durerea, cu toții o facem și deși suntem diferiți, experiențele noastre sunt atât de similare. Cu toții pierdem oameni dragi, iubiri, proiecte, visuri, obiecte. Cu toții părăsim măcar o dată, provocăm durere, ură și rușine, frică. Suntem la fel…

 

Stau și mă întreb oare cum ar fi dacă în loc să ne distanțeze durerea, ne-ar uni?

 

Până data viitoare îți urez să-ți asumi curajul unei vieți trăite din plin.

 

 

 

Articole similare

Lasă un răspuns