Te desparți de bună voie și nesilită de nimeni?

Hmmmmmm… Te desparți de bună voie și nesilită de nimeni?

La ce te-a dus gândul prima oară când ai citit titlul articolului? La iubire, la job, la posesii? Ce se află în primul plan al realității tale?

Te invit să te gândești tocmai la opusul întrebarii, de ce anume nu te poți desprinde de bună voie și nesilită de nimeni?

Acum câțiva ani am avut conștientizarea că nu mă puteam despinde de aproape nimic din ce dețineam, nu voiam să dau nimic deoarece ele erau atașate identității mele și unor momente din viața mea. Chiar nu mă puteam desprinde nici de un borcănel pe care-l luasem de pe nu știu unde ( chiar dacă uitasem de unde este) sau de nu știu ce felicitare. Apoi m-am întrebat “Oare ce impact are asupra mea faptul că eu nu pot renunța nici la lucruri? Oare cum îmi impactează ele viața?” Și nu-ți imagina că sunt holder 🙂 am un număr scăzut de posesii.

Și mi-am dat seama că rolul lor era să mă deturneze de la adevăratele probleme pe care le aveam și că efectiv mă agățam de ele, numai să nu mă mai gândesc la lucrurile cu adevărat importante. Deci tot ce-au făcut a fost să mă țină pe loc.

Îmi distrăgeau atenția de la :

– singurătate

– emoții pe care nu voiam să le confrunt și obiceiuri care nu-mi plăceau

– frică

– disconfortul prezentului

– teama de a spune nu

– lipsa unui scop în viață etc.

Și apoi am început să mă provoc. Cum ar fi dacă aș renunța la asta? Apoi la cealaltă și tot așa.

Supriza a fost că din momentul în care am început să mă debarasez de ele, am început să mă simt liberă, să respir și să mă descopăr. Și am dat obiecte și haine de care eram foarte atașată și a căror valoare materială depășea uneori chiar și 150$.  Prima oară am fost extrem de tristă, mi-a fost greu să renunț, însă cu timpul a devenit mai ușor. Erau haine și obiecte care mie pur și simplu nu-mi mai aduceau valoare, însă o dată ajunse pe mâinile altor persoane, și-au recăpătat brusc utilitatea. De când am început debarasarea, am dat și am aruncat cred vreo 10 saci din aceeia mari.

Ce ții te ține pe loc

Deseori în cabinet le cer oamenilor să-mi dea ( cât durează sesiunea) un bun la care țin ei și apoi observăm împreună ce se petrece în interior lor. Ce valoare dau obiectelor și ce părți din identitate lipesc de ele.

Este o experiență zguduitoare la primul contact, dar cu enorm de multe beneficii ulterioare. Se lasă cu pace interioară și zâmbete pe față

Evaluare constantă 

În ultima perioadă am realizat că nu mă pot desparte din nou de anumite obiceiuri și lucruri și am pornit din nou în căutarea motivelor din spatele lor.

De ce anume nu mă pot desprinde în ultima perioadă :

– unele hainele din garderobă ( am rămas doar cu cele care îmi bucură sufletul – metoda Konmari)

– ceasul de mână

– verificările dese ale paginii de Facebook

– de prânzul luat în oraș

– nevoia de a vorbi tot timpul ( de a umple spațiile )

– nevoia de a fi de folos

– nevoia de a știi

Le am în vizor pentru perioada ce vine și am început de ceva vreme să lucrez conștient la ele. Acum am adus curiozitatea în proces deoarece vreau să aflu ce ascund în spatele lor. Lucrez cu ele și nu-mi este deloc ușor să fac asta, deoarece ele pentru mine reprezintă pe undeva și zona mea de confort.

De exemplu de 5 zile sunt fără ceas la mână ( dar sunt legată de laptop deci nu știu cât se pune ), mi-am setat ore de accesat Facebookul ( dar momentan nu-mi iese ), de o lună gătesc și n-am mai luat prânzul în oraș ( aici mi-e tare greu să mă împing în bucătărie și să arunc chestii în tigaie ), nevoia de a vorbi ( am fost la un retreat în care am tăcut 3 zile și m-am simțit fenomenal – de atunci nu mi-a mai ieșit :)) dar perseverez), spun mai des nu știu decât o făceam până acum. Nevoia de a fi de folos este cea mai provocatoare deoarece scriu zilnic pe blog iar în spatele blogului stă fix această iubire de oameni.

Dar știu că debarasarea este un proces de lungă durată și se face în etape, cu blândețe și cu o intenție clară. Rezultatele se văd în timp și se simt.

Dacă simiți nevoia să te refugiezi în posesiunile materiale și ți-e bine acolo,  acest articol vine doar ca să-ți reamintească că unele nevoi stau ascunse în spatele acestui refugiu. Nu vreau să judec niciun obicei sau fugă a cuiva, deoarece știu că ele se întâmplă cu un scop.

Îți spun ce m-a ajutat pe mine atunci când am decis că nu vreau să mă mai ascund de mine.

Tu de ce anume nu vrei să te desparți chiar dacă nu-ți mai aduce nicio valoare?

 

Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.

Cu drag,

Laura

P.S Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like și share ca să ajungă la cât mai mulți prieteni

Articole similare

Lasă un răspuns