Dacă am face un sondaj de opinie și am întreba bărbații de care replică se tem cel mai tare, cu siguranță aceasta ar fi: „vreau să vorbim!”.
Și pe bună dreptate! Știi de ce se feresc ca cioara de sperietoare? Pentru că presupusa invitație la dialog deschis de cele mai multe ori este o farsă.
La ce ne referim noi femeile de cele mai multe ori când afirmăm că vrem dialogul (deschis) reprezintă de fapt o ploaie de acuze și de cele mai multe ori este monolog. Exact. Monolog.
De ce spui asta, Laura?
Pentru că un dialog presupune comunicare (asertivă) și ascultarea (reflexivă).
Comunicarea asertivă înseamnă, cat de generic mă pot exprima, să spui ceea ce simți și dacă există observații acestea să fie neutre, iar ascultarea reflexivă este acea capacitatea de a asculta cu scopul de a înțelelege povestea celuilalt.
A purta un dialog deschis înseamnă să rămâi calm și să ai metode de a te controla atunci când partenerul își exprimă liber sentimentele, chiar dacă ele nu-s pe placul tău. A face obsevații neutre poate însemna ” Pari foarte trist/ nervos/ abătut”.
Ascultarea reflexivă înseamnă să pui întrebări și să te asiguri că ai receptat ce partenerul a vrut să-ți spună. Luând exemplul cel mai clasic în care iubitul tău se simte pus la zid sau strâns cu ușa, un dialog deschis ar fi: „ce înseamnă mai exact că te simți „pus la zid” ? Ce anume din comportamentul meu te face să te simți pus la zid? Îmi imaginez că din imobilizarea aia nu ai prea multă libertate de mișcare și singura scăpare e să te lupți cu mine, așa-i?” Etc.
Forma incorectă ar fi: Pus la zid?! Te simți pus la zid? Dar eu când fac X și Y? Eu de ce nu mă mai plâng că sunt pusă la zid? I-auzi la el! Pus la zid.
Și încă o chestiune extrem de importantă în comunicare: când afirmi lucrurile pe care le vrei sau de care simți că ai nevoie, nu ridica vocea la final de frază ca și cum ai adresa o întrebare. Se numește „ridicarea tonului” și îți subminează mesajul, exact ceea ce tu nu vrei să se întâmple. Afirmă ferm și concis, nu lăsa loc de întrebări sau interpretări.
Acum ceva vreme răspundeam unei întrebări legate de ascultare:
„M-a întrebat cineva care este cea mai bună tehnică de comunicare în cuplu și cum o poate “achiziționa”. Pe lângă faptul că răspunsul meu a uimit-o, a plecat cu înțelegerea faptului că nu tehnica trebuie “achiziționată”, ci că trebuie mai întâi să facă pe bune cunoștință cu propria persoană.
De ce așa?
Pentru că cea mai bună tehnică de comunicare este ASCULTAREA.
Iar ascultarea adecvată, să nu ne ascundem după deget, este o abilitate pe care puțini o dețin. Nu că e greu de obținut, ci pentru că nu se acordă atenție sinelui.
Ca să poți asculta adecvat ai nevoie să-ți cunoști lumea, valorile, mecanismele de apărare, motivațiile etc. Nu să te pseudo-cunoști pentru că și comunicare/ ascultarea vor fi pseudo…
A asculta în mod real înseamnă să ai capacitatea să te focusezi pe mesajele partenerului cu scopul de A-I ÎNȚELEGE: LUMEA, MODUL ÎN CARE GÂNDEȘTE și prin asta a-i vedea prin “ochii săi” modul în care privește lumea.
A asculta în mod real implică detașarea de propriile povești, de propria realitate, de propriul mod de a vedea lumea, de propriile nevoi și prejudecăți.
Eu numesc asta “datul la o parte din propria viață” sau “ieșitul din viața celorlalți”.
A asculta în mod real înseamnă să fii curios, iar curiozitate implică ceea ce am scris mai sus. Atunci când rămâi în propria poveste, când crezi că știi ce gândește celălalt sau când te pui mai presus de interesele celeilalte persoane, n-ai un dialog, ci un monolog cu spectatori.
Când vrei să asculți cu adevărat (cu scopul de a înțelege), îți dai seama că dialogul nu este despre tine ci despre celălalt și relația vostră.
Ascultarea este factorul principal în stabilirea intimității și compatibilității în cuplu, nu sexul 🙂
Șurpriză!”
Atunci când îți vei dori să asculți mai înainte de a vorbi înseamnă că ai atins o etapă nouă din viața ta de care mi-aș dori să te bucuri cât mai multă vreme. Însă cu sigurnță văzând beneficiile ascultatului activ, pun pariu că nu te vei mai întoarce de bună voie la etapa din urmă.
Îți doresc să-ți asumi curajul unei relații trăite autentic.
Cu drag,
Laura
