Ce se întâmplă cu mine de nu pot pleca?

Ca reacție la articolul de ieri am primit întrebarea: De ce este totuși atât de greu să rezist “atacurilor” unui manipulator și nu pot pleca?

Am scris încă de la început că e greu de rupt lanțul și de recunoscut comportamentul, mai ales când vorbim despre o relație care a anihilat multe simțuri. E mai ușor la început și devine din ce în ce mai greu, ajungând să te simți ca o căprioară în bătaia farurilor, imobilizată.

De ce? Pentru că știe cum să te întoarcă pe toată părțile, să te stoarcă de energie, de vitalitate, de sens, timp în care îți scade treptat stima de sine. Îți taie aripile sau ți le leagă și în timp uiți cum este să zbori.

Aprofundând, situația se prezintă în felul următor:

– este important de știut relația dintre cele două persoane și cum se poziționează pe sine victima în raport cu persoana cu un comportament manipulator;

-și de cât timp se cunosc

O persoană manipulatoare va ataca întotdeauna pe cei “slabi”, iar când spun slăbiciune mă refer la o stare care poate fi temporară și care provine de cele mai multe ori dintr-un raport nepotrivnic de forțe. Poate fi un superior ierarhic, poate fi o persoană cu un fizic impozant, un om al legii arogant, un părinte, un frate mai mare, un partener etc.

Slăbiciunea poate fi și de natură fizică sau psihologică – poate o boală, oboseală sau depresie, o perioadă mai dificilă emoțional prin care o persoană trece și o face extrem de vulnerabilă în fața unui manipulator.

Sau de cele mai multe ori este rezultatul unui atac repetat și conștient al persoanei manipulatoare cu scopul de a-i slăbi celuilalt stima de sine. Iar un om cu stima de sine scăzută este un om care nu-și mai poate menține ferm limitele. O breșă creată în stima de sine reprezintă aproape o victimă câștigată pentru manipulator.

Scriam ieri: Și ca să revin asupra răspunsului la întrebarea prietenei mele, i-am spus că să o abordeze ferm și să-și țină limitele clare: pot vorbi doar x minute și la x minute să-i spună că atât a putut sta sau că îi pot recomanda pe cineva care să te susțină în acest proces ( psiholog/ psihoterapeut). Să își respecte singură timpul deoarece e clar că persoana respectivă se încadrează în tipologia de manipulator egocentric și nici pe departe nu îi va cere permisiunea să vorbească sau dacă îi va da un timp specific în care va promite că se va încardra, așa cum am spus mai sus, nu-și va respecta niciodată promisiunea.

Ceea ce i-am propus ca structură prietenei care era ținută cu orele la telefon, este cam regula de bază pentru a răspunde unui manipulator la începutul unei relații.

Regula de 3 compusă pentru manipulatori:

1. Îi confirmăm că ascultăm/ auzim ceea ce ne spune ( cum prietena în cauză avea nevoie de cineva să o asculte deoarece trecea printr-o perioadă mai grea) – putem chiar empatiza cu manipulatorul “Îmi imaginez că ți-e greu să treci prin asta”

2. Apoi lăsăm mingea să pice la mijlocul terenului fără a ne antrena în vreun meci cu persoana care are un comportament manipulator: “Am doar 5 minute ca să te ascult astăzi și cred că eu sincer nu-ți pot fi de folos. Îți pot recomanda în schimb un specialist cu care să te consulți, care este în măsură să fie lângă tine. Eu nu mă simt în stare.”

3. Apoi urmează să oprim voit conversația“Au trecut cele 5 minute, trebuie să închid. Zi faină!”

 

Problema care intervine este că de multe ori atunci când este necesară această oprire bruscă, la început experimentăm regret și remușcare. Că poate am fost prea nu știu cum, că poate nu merita etc. Deși dacă ne ascultăm intuiția am fi închis tel din prima secundă.

Partea cea mai dificilă este oprirea. De ce? Pentru că încă de la început manipulatorul s-a prins că nu prea o să-i meargă și o să încerce placa în care ori folosește temerile, ori ( în funcție de relația pe care o are cu victima) folosește ideile alea preconcepute sau introiecțiile cum se numesc ele. În cazul prietenei mele, tin să cred că persoana cu comportament manipulator, fiind la distanță și relația fiind la început, va miza mai mult pe introiecții decât pe temeri.

De inducerea temerilor se folosesc mai des de manipulatorii „asasini” sau cei de tip III (Regard, 2014), care au ca scop principal lezarea persoanei din față ( vs egocentristul care are doar interesul propriu). Ei sunt abuzatorii sexuali și morali de prim rang, iar una dintre replicile cele mai bolnăvicioase folosite sunt: Te-ai gândit ce-o să zică lumea dacă o să afle ce faci tu? O să îi fac rău lui X dacă deschizi gura! Dacă o să se afle ce s-a întâmplat între noi n-o să te mai iubească nimeni etc. Le-am dus la extreme ca să fac o diferență între ele.

Manipulatorul egocentric (tip II) se folosește cu brio de introiecțiile societății, mai ales alea care încep cu trebuie: trebuie să fii onest, nu trebuie să minți, trebuie să-ți ajuți prietenul la nevoie, părinților nu trebuie să le comentezi, copii nu trebuie să vorbească primii, cei care nu impart sunt niște egoiști, Cine nu riscă, nu câștigă! Este mai ușor să fugi de problem decât să le rezolvi. Etc.

Una dintre replicile pe care eu le-am primit des de la o persoană manipulatoare atunci când nu reușea să-și atingă scopul, a fost: Ești rebelă!

Ce făceam de fiecare dată era să întreb: Și?

Eu am lucrat agent în call center și tehnicile acestea mi-au fost ori predate la cursuri, le-am învățat din cărți, ori din propria experiență. În plus, adolescența mi-am trăit-o în Brăila, oraș cu foarte mulți infractori și infracțiuni comise la ordine zilei. A trebuit să învăț, nu prea plăcut să mă apăr singură de manipulatorii tip III, într-o perioadă în care se racolau fete pentru trafic de persoane. Poate voi scrie într-o zi mai multe despre acest subiect, cum am fost abordată de câteva ori de proxeneți extrem de periculoși în timp ce mă întorceam singură de la liceu și cum a trebuit să-mi șlefuiesc comunicarea astfel încât să aduc diplomația și fermitatea în acest gen de interacțiuni.

Cei trei pași au fost regula de aur cu care am reușit să opresc foarte multe atacuri sau să le deviez și să iau distanță. Prin faptul că am adus curiozitate și nu am reacționat. Că ulterior am făcut pe mine, e partea a 2a 🙂 În timp însă, cu multă tehnică, ele au venit automat.

Pentru manipulatorii egocentrici ( tip II), replica cea mai la îndemână este întrebarea: ȘI?

Tu ai mai mulți bani. Și?

Tu ai avut noroc! Și?

Dacă nu riști nu câștigi! Și?

Pentru că n-am consumat alcool în adolescență, mulți dintre cunoscuți încercau să mă manipuleze folosind replica: Lasă că Laura nu iese în oraș cu noi, ea merge la cofetărie cu moșii, că acolo beau ăia suc.

Răspunsul? Și?

Dacă nu le oprim din pripă, conscințele manipulării emoționale au o durată de viață extreme de lungă și sunt greu de șters. Traumele produse de conviețuirea chiar și pentru scurt timp cu un manipulator, sunt devastatoare. Părinții au o responsabilitate enormă să-și educe copiii în această direcție. Ei sunt ținta cea mai ușoară.

Apoi persoanele care-și doresc extrem de mult o chestie, la fel. Țintă sigură!

Femeile și bărbații care doresc să aibă o relație ca să intre în rând cu lumea. Aud des: păi mi-a zis tot ce voiam să aud! 

Normal, mirosul lor e fin!

O persoană manipulatoare va miza întotdeauna pe cât de special ești tu pentru el/ ea pentru că știe că vanitatea este cel mai subtil mod de a subjuga pe cineva. O persoană manipulatoare este un fin cunoscător al corzilor sensibile, iar mâdria este una dintre cele mai ușoare uși de deschis. Se pot baza doar pe tine, tu ești singurul care-l/ care o înțelege/ n-a mai iubit pe nimeni așa cum te iubește pe tine/ nu a mai ținut la nimeni așa cum ține la tine/ nu mai poate vorbi deschis așa cu nimeni/doar tu ai fost mereu acolo.. Tu și restul victimelor.

Educă-te, educă-te, educă-te!

Educația relațională este o alegere!

Cu drag,

Laura

Articole similare

Lasă un răspuns