Crezi că poți citi cu acuratețe emoțiile?

Ideea că putem citi emoțiile oamenilor pe fețele lor ( a majorității) mi se pare din ce în ce mai sortită eșecului.

De ce?

Deoarece am văzut din ce în ce mai multe persoane deconectate de la propriul corp și prin urmare de la propriile emoții, care afișau un zâmbet strălucitor deși în interior totul cădea cărămidă cu cărămidă.

De ce suntem cu toții suprinși în cazul unui suicid? Ce auzim cel mai des? Părea că este bine! 

Exact, doar părea sau ne-am lăsat noi pradă ideii că știm să interpretăm emoțiile altei persoane!

Țin minte că la ultima modul al unei formări în traumă, o colegă a spus:

“Și ca replică am zâmbit” iar terapeuta a întrebat-o ceva ce m-a lăsat cu gura căscată:

“Și asta ce-a însemnat pentru tine?”

Cum adică ce a însemnat zâmbetul pentru ea? Zâmbetul e bucurie, nu? Ei află că a fost mecanismul de a-și ascunde durerea în cazul respectiv.

Deci? Crezi că ai idee ce înseamnă stările afișate pe chipul persoanei iubite? Cum? Bazându-te pe propriul tău sistem de interpretare? Cu siguranță propriu sistem s-a dovedit de multe ori a fi unul ajustat realității, dar n-o lua ca literă de lege. Pe verificate că se înșeală de ff multe ori.

Adevărul este că până nu întrebi, habar n-ai ce se petrece în universul altei persoane!

Afirmație și apoi întrebare ( deschisă dacă persoana este în contact cu emoțiile)

“Te văd trist/ă! Așa e?”  Variantă de răspuns: Nu!  A 2a întrebare: Dar ce anume simți? ( întrebare deschisă)

“Te văd bucuros/ bucuroasă! Așa e?”

“Văd că treci printr-un mix de emoții și nu-mi prea dau seama ce se petrece în interiorul tău. Ce se petrece?” ( afirmație/ întrebare deschisă)

etc.

 

Educația relațională este o alegere!

 

Cu drag,

Laura

Articole similare

Lasă un răspuns