Unul dintre pașii permergători distanțării emoționale este reprezentat de asemuirea iubitului/ iubitei cu proprii părinți.
NU ROSTI SUB NICIO FORMĂ frazele următoare în cadrul unui discuții în contradictoriu:
“Semeni cu maica-ta/ semeni cu taica-tu!
Semeni cu mă-ta/ semeni cu tac-tu!
Parcă zici că ești maică-ta/ Zici că ești taică-tu!
Ai vorbit exact ca maica-ta/ ai vorbit exact ca taică-tu!”
De ce să nu le rostești?
1. Este o frază interzisă deoarece la baza sa este manipulare. Cu ce scop este rostită frază decât cel de a minimiza puterea celuilalt chiar dacă în spate stă frica de abandon?
2. Pentru că asta înseamnă să-l/ s-o întorci în trecut și practic energia cuplului în acel moment se schimbă total.
3. Pentru că un procent mare dintre noi dorim să ne depășim părinții și să facem lucrurile mai bine.
4. Depinde de relația pe care o are cu respectivul, dacă nu este deloc bună, ai dat-o-n bară maxim.
5. Părinții n-au ce căuta în relația voastră. Adică ei oricum fac parte subconștient, măcar conștient dă-i la o parte!
Semănăm cu părinții? Bineînțeles, am și scris zilele trecute despre asta. E inevitabil ca atunci când nu suntem concentrați/ prezenți la ce facem/ discutăm, să dăm play automat la programele învățate în copilărie ( modelul relațional al părinților), dar a-l și confirma verbal este total lipsit de sens.
Bruce Lipton afirmă că după ce a trecut efectul de lună de miere (acea perioadă de curtare și cucerire) și obținem confortul psihic că suntem în siguranță și că partenerul rămâne lângă noi în relație, ne mutăm atenția pe alte lucruri gen plătitul facturilor, jobul, prietenii și lăsăm relația să meargă pe pilot automat. Nu ne mai gătim ca-n prima zi, nu mai suntem atenți 100% la nevoile partenerului, nu mai este el/ ea în centru deoarece s-a instalat confortul și alte lucruri devin, din nefericire, prioritare.
Iar pilotul automat reprezintă doar lecțiile înmagazinate în subconștient în primii ani de viață, adică modelul prental.
E ca și cum ai merge pe stradă și ai vorbi la telefon. Cine merge și cine vorbește? Merge pilotul automat (mecanism învățat și înmagazinat deja) și vorbește partea ta care e prezentă și concentrată.
De aceea se tot spune, nu lăsa confortul să se așeze prea mult.
Nu te lăsa pradă gândului că-ți cunoști iubitul/ iubita pentru că prin ideea asta eronată de altfel, lași atenția să plece în altă parte.
Relația afectivă este o stare în care se investește constant, conștient și intenționat, altfel veți avea o relație construită nu din 2 cum ar trebui, ci din 4 persoane: părinții lui/ei și părinții tăi, voi fiind ocupați cu jobul și vă excludeți din start.
Dacă totuși observi că celălalt începe să-și schimbe comportamentul alunecând spre regresie, poate n-ar strica să stați la o poveste și să vedeți unde a fugit focusul de pe relație, în ce domeniu este?
Aduceți-l înapoi exact ca-n primele luni.
Tony Robbins are o vorbă: “Purtați-vă cu iubitul/iubita ca-n prima zi și nu va exista nicicând ultima zi!”
Educația relațională este o alegere!
Cu drag,
Laura
